Imi apar constant in minte sute de scenarii ce ma coplestesc… Ca o obsesie pe cale sa devina boala.
Iti amintesti expresia “am o mie de linguri cand de fapt am nevoie doar de un cutit” ? Ei bine, eu mi-am gasit cutitul. Cutitul meu de foc, apoi de gheata…
Mai mult analitic decat sentimental, mai mult intelectual decat romantic, un cinic ce flirtra cu dramaticul, un caracter sensibil, un artist, un vizionar, un nebun, un geniu. Un sfant si un pacatos. Un sedus si un seducator. Frumos, o opera de arta. M-a citit din prima secunda, ca pe o carte deschisa. El m-a inteles si nu m-a inteles, m-a iubit si m-a urat, mi-a spus adevarul si m-a mintit… Acum ma ignora. Indiferenta lui imi provoaca adanci dureri in suflet… da, am si suflet. Poate de asta inca nu l-am uitat. Nu, nu este un nenorocit. Este doar un motan. Asta e stilu’, asta e modelu’, iar atitudinea asta vine la pachet.
Nu imi amintesc exact cate nopti am petrecut impreuna, de cate ori m-a sarutat, despre ce mi-a vorbit, ce muzica am ascultat, daca eu am adormit in bratele lui sau el in ale mele. Nu-mi amintesc nici macar numarul lui de la apartament.
Imi amintesc insa ce mi-a soptit la ureche atunci cand mi-a dat foc fiecarei celule din corp. Imi amintesc gura lui. As fi putut sta ore in sir sa il privesc cum manca inghetata... Imi amintesc secunda in care a fost al meu… cand timpul se oprea. Imi amintesc de noi, cum el nu intelegea puterea mea de regenerare in urma oricarui conflict… scutul meu de indiferenta. Eu nu am inteles de ce el nu isi constientiza frumusetea… nu stia sa-si foloseasca puterea asta... nu stia sa o transforme in arma.
Urasc gustul ceaiului, insa pentru el, as fi baut si ceai… doar asa, sa fiu langa el. Sa-l privesc, sa-l simt… As fi baut si otrava.
Ma vedeam alaturi de el si peste 10 ani. Ne-am fi certat din nimicuri si ne-am fi impacat facand dragoste. Totul s-ar fi rezolvat in lumea noastra.
L-am iubit mereu. Chiar si inainte de al cunoaste, il iubesc si acum, il voi iubi mereu. Mi-a fost mereu dor de el. Si acum imi este. Imi este dor de toate lucrurile pe care nu le-am facut impreuna.
L-am blestemat din tot sufletul. Pe el si pe toate femeile ce au trecut si vor trece prin viata lui. L-am blestemat mai mult decat toti atomii din univers.
Zilele trecute ma vedeam la un pas de usa lui… nu am facut-o.
Poate peste ani destinul se va juca iar cu sufletele si mintile noastre. Poate ne vom intersecta privirile si nu ne vom spune nimic. Poate totul va fi cenusa… sau poate inca foc.
Regrete? Da… imi pare rau ca nu i-am trezit gelozie… sau poate i-a fost frica de mine si nu a vrut… Ii placea mereu sa se joace de-a inteleptul, de-a cel ce stie tot… si stia multe... Dar eu l-am dorit in viata mea iar el nu a avut rabdare sa-mi explice, sa ma ajute, sa ma inteleaga, sa il ajut, sa il inteleg, sa il fac fericit… Acum, nu mai e aici.
Am ales sa fugim. De tot. De noi. De tot ce am simtit sau ce am fi putut simti.
Poate lucrurile nu s-au petrecut asa. Dar asa mi le amintesc eu. Poate a fost doar un vis de-al meu si este totul doar in mintea mea. Poate el are o alta varianta… Cu siguranta are.
[aiming Jack's gun at his head]
Mallory : You still like me now, Jack?
[she pulls the trigger]